Plecare din Bucureşti: sâmbătă, 1 octombrie, ora 09:00.

Spre Turtucaia şi Silistra am plecat, într-o gaşcă de cinci călători, sâmbată dimineaţa, motivul acestei călătorii de o zi fiind, în principal, împlinirea a 100 de ani de la Bătălia de la Turtucaia din 1-6 septembrie 1916, soldată cu înfrângerea armatei române – mai multe detalii despre aceasta filă de istorie se pot găsi aici.

Ruse

La graniţa de la Giurgiu-Ruse am ajuns relativ repede şi după 20 de minute de aşteptat în vamă, am intrat în țara vecină. Ne-am procurat rapid necesara vignietă (costă aproximativ 45 RON pentru o săptamană şi se poate plăti în lei, euro şi, bineînţeles, leva) şi am mers de-a lungul braţului drept al Dunării până la Turtucaia.

Turtucaia

Ajunşi în Turtucaia, oraş micuţ, port pescăresc, corespondentul de pe malul opus al Dunării al oraşului Olteniţa, ne-am plimbat pe faleza nou refacută. Orăşelul era destul de pustiu la ora la care am ajuns noi, însă priveliștea oferită de Dunăre este frumoasă, iar strada pricipală cu case vechi, pescărești, amintește parcă de Sulina noastră.

Turtucaia (Tutrakan)

Turtucaia (Tutrakan)

De vizitat, în micul oraş, ar fi şi cele doua muzee: Muzeul de Istorie şi Muzeul Etnografic, pe care noi, însă, nu le-am vizitat. Ce-i drept, urmăream să ajungem cât mai repede la Memorialul şi cimitirul militar de la Turtucaia (care, de fapt, este în Şumenţi, sau, Daidâr, la 8 km. de Turtucaia). Am mai stat puţin de vorbă cu populaţia locală, care vorbea destul de bine româneşte, după care am urmat indicatoarele (fie că vii de la Ruse, ori de la Silistra, un indicator vizibil te va indruma către Cimitirul militar) şi în 10 minute am ajuns la destinaţie.

Turtucaia (Tutrakan)

Turtucaia (Tutrakan)

Turtucaia (Tutrakan)

Turtucaia (Tutrakan)

Turtucaia (Tutrakan)

Turtucaia (Tutrakan)

Şumenţi (Daidâr)

De cum am ajuns, am fost întâmpinați de un cățeluș tare simpatic şi jucauş pe care l-am ghiftuit bine cu ce mâncare mai aveam prin maşină şi care ne-a făcut turul Memorialului, cățărat pe gard, mai acrobat decât o pisică.

Memorialul este construit în anul 1926 (mai multe informaţii aici) în cinstea eroilor căzuţi în Primul Război Mondial din  Turtucaia şi din imprejurimi. Este, totuşi, destul de trist să ştii că în două gropi/morminte comune (care nu par foarte mari) sunt înhumaţi, la grămadă, aproximativ 8000 de soldaţi români, bulgari, turci şi nemți, majoritatea necunoscuţi.

Şumenţi (Daidâr)

Şumenţi (Daidâr)

Şumenţi (Daidâr)

Şumenţi (Daidâr)

Şumenţi (Daidâr)

Şumenţi (Daidâr)

Şumenţi (Daidâr)

Şumenţi (Daidâr)

Srebarna

O surpriză foarte plăcută a acestei mini-călătorii a fost Rezervaţia Naturală de la Srebarna (info aici). Un loc minunat, patrimoniu UNESCO, ideal pentru pasionaţii de birdwatching, un soi de mini-deltă ce adăposteşte de-a lungul anului peste 170 de specii de păsări.

Din clădirea muzeului amplasată în marginea localităţii omonime, poţi admira foarte bine întreaga rezervaţie (la intrare în muzeu, ţi se oferă un binoclu pentru a vedea mai bine păsările; biletul de intrare costa undeva la 5 leva). Pentru copii poate fi o vizită foarte plăcută, muzeul recreeând cu ajutorul animalelor împăiate o parte din fauna zonei (ceva în genul unei mici părţi a Muzeului Antipa).

Srebarna

Srebarna

Srebarna

Srebarna

20161001_142801

Silistra

La Silistra am ajuns destul de târziu, drept urmare, nu am mai reuşit să vizitam şi Cetatea Otomana (infomaţii aici), ale cărei porți se închiseseră exact înainte să ajungem noi. Interesant este că acest Abdul Medjid, care a dat numele fortului de aici,  Medjidi Tabia, este acelaşi cu cel care a dat numele oraşului Medgidia, de la noi. De menţionat este că nu există indicator către acest obiectiv, noi am ajuns la el după ce am urcat cam 10-15 minute treptele ce porneau din şoseaua principală Silistra-Ruse (se poate ajunge şi cu masina, langă cetate erau maşini parcate). Chiar dacă nu am intrat în cetate, am admirat priveliştea asupra oraşului, învăluit în lumina caldă a apusului.

Silistra am gasit-o mai animată, cu toate ca nu am vizitat cetatea, ne-am plimbat prin centrul oraşului şi am văzut parcul şi faleza portului, cele doua din urmă, foarte ingrijite, curate.

Silistra

Silistra

Silistra

Silistra

Silistra

Silistra

Silistra

Silistra

Silistra

Silistra

Silistra

Silistra

Spre seară, am traversat Dunărea cu bacul (35 RON/maşină, traversarea durează în jur de 20 de minute, asteptarea până la îmbarcare cam 40 de minute şi păreau a fi două locuri de unde se poate lua bacul), am ajuns în Călăraşi şi de acolo, direct spre casă, scurtănd astfel din traseul propus pentru întoarcere: Călăraşi – Cernavodă – Bucureşti.

Drumul din Bulgaria a fost foarte bun, liber, deloc monoton şi umbrit de copaci pe aproape tot cuprinsul lui.

Sosire în Bucureşti: sâmbătă, 1 octombrie, ora 22:30.

Date traseu:

traseu-ruse-silistra

Traseu