CAUTARE

Bulgaria

Golful Bolata, Capul Caliacra, Tyulenovo sau…locuri de o frumuseţe sălbatică la doar câţiva kilometri de graniţă.

O alternativă excelentă la litorulul comercial bulgăresc arhicunoscut (Albena, Nisipurile de Aur, Sunny Beach etc.)  o reprezintă cu siguranţă localităţile din apropierea graniţei cu România. Pe o făşie de pământ ce se întinde de la Vama Veche la Balcic, litoralul bulgăresc ascunde multiple locuri extrem de pitoreşti. În acest perimetru, omul nu a intervenit foarte mult, marile resorturi şi hoteluri nu au apărut încă, lăsând astfel un prilej excelent naturii pentru a-şi etala frumuseţile. Şi nu sunt puţine!

Capul Caliacra

Într-o zi de la începutul lui iunie am plecat din Constanţa cu destinaţia principală Capul Caliacra. Am mai fost aici de cel puţin două ori şi de fiecare dată surpriza revederii a fost la fel de placută. Capul Caliacra este situat în cadrul rezervaţiei naturale Caliacra, pe o limbă de pâmânt ce străpunge apele Mării Negre (culoarea turcuoaz a apei mării este absolut superbă). Înălţimea promotoriului este de aproximativ 60 de metri şi dacă ai şansa să ajungi aici undeva pe seară, poţi vedea pe cer atât luna, cât şi soarele, într-un cadru natural mirific!

Aşezămăntul de aici are o istorie îndelungată şi se pare că dacii au avut în acest loc o cetate denumită Tirizis. De altfel, a exista un trib al dacilor care se numeau terizi, nume dobăndit de la Capul Tirizis, Caliacra de astăzi. Cu timpul, aici au venit apoi grecii (cei care au dat şi numele de astăzi al locului, Kali Akra – adăpost bun), turcii, ruşii, bulgarii, chiar şi românii. Între perioadele 1913-1916 și 1918-1940 localitatea făcea parte din Judeţul Caliacra. Mai mult,  în anul 1930,  Grigore Antipa a înfiinţat aici o stațiune de cercetări zoologice marine.

Pont: la Muzeul Naţional de  Istorie Naturală Grigore Antipa din Bucureşti există o dioramă cu focile Monachus monachus albiventer de la Caliacra;  astăzi această specie a dispărut.

Focile de la Tyulenovo expuse în dioarama de la Muzeul Grigore Antipa din Bucureşti. În spate se poate observa relieful stâncos specifice zonei litoralului bulgăresc.

Focile de la Capul Caliacra expuse în dioarama de la Muzeul Grigore Antipa din Bucureşti. În spate se poate observa relieful stâncos specifice zonei litoralului bulgăresc.

Înainte de a intra în vechea cetate medievală, vei vedea pe partea dreaptă obseliscul celor 40 de fecioare. Acest monument a fost ridicat în amintirea unei triste legende locale care spune că atunci cănd turcii au cucerit cetatea, pentru a nu fi prinse de atacatori, 40 de fecioare şi-au prins mâinile şi şi-au legat cosiţele şi apoi au sarit în mare, sinucigându-se.

După ce ai trecut de acest monument vei ajunge în parcarea special amenajată a obiectivului turistic. Lângă parcare este amplasată impunătoarea statuie a amiralului rus Fyodor Fyodorovich Ushakov. De altfel, în cetate vei găsi şi o placă comemorativă a acestuia.

20170604_163734

Amiralul F.F. Ushakov

Fyodor Fyodorovich Ushakov este, potrivit wikipedia, cel mai important comandant naval din secolul 18 al Imperiului Rus (nu a pierdut nici-o luptă din cele 43 pe care le-a condus!), el învingându-i pe turci în mai multe bătălii navale din timpul Războiului Ruso-Turc (1768-1774). Una dintre cele mai importante lupte ale acestui război a avut loc la Capul Caliacra. Drept urmare, amiralul rus nu a fost uitat. Mai mult, în anul 2001, amiralul a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Rusă.

În interiorul fortificaţiei poţi vedea ruinele fostei cetăţi medievale, poţi găsi mai multe tarabe cu suveniruri, poţi vizita micuţul muzeu de aici, poţi servi masa la restaurantul local, te poţi închina şi ruga într-o mică capelă (un fel de peşteră care în timpuri străvechi era folosită de călugari drept schit), poţi admira cormoranii, pescaruşii, culoarea incredibilă a apei mării şi, dacă ai noroc, poţi vedea câţiva delfini în largul mării.

Capul Caliacra

Capul Caliacra

Capul Caliacra

Capul Caliacra

Capul Caliacra

Capul Caliacra

Capul Caliacra

Capul Caliacra

Capul Caliacra

Capul Caliacra

Capul Caliacra

Capul Caliacra

Info: Pe tot drumul există indicatoare care te ghideaza către Capul Caliacra şi, astfel, se poate ajunge uşor. Accesul în cetatea medievală se face contra unei taxe. Taxa este undeva la 3 leva de persoană.

Ferma de midii Dalboka

Dacă tot ai ajuns în zonă, îti recomand să dai o fugă la ferma de midii Dalboka. Nefiind mare fan al produselor din peşte, scoici şi alte creaturi de genul :), cele de aici chiar m-au impresionat, aşadar le recomand.

La fermă se ajunge mergând înapoi de la Capul Caliacra către drumul naţional şi, urmărind indicatoarele, în câţiva kilometri (poate chiar 10-15) ajungi la destinaţie. Ultima porţiune de drum până la fermă este destul de proastă şi abruptă, dar se poate circula.

Totuşi, dacă ajungi aici când este sărbătoare (1 mai, rusalii, 15 august, etc.) sau în weekend, încarcă-te cu puţină răbdare, zona este foarte căutată, deci aglomerată, dar aşteptarea îţi va fi răsplătită.

Golful Bolata

Un alt obiectiv din zonă extrem de pitoresc este Golful BolataAflat şi el tot în Rezervaţia Naturală Kaliakra, golful este străjuit de-o parte şi de altă de roci înalte, de o culoare roşiatică. În aceşti pereţi stâncoşi se văd multiple mici peşteri, unele dintre ele transformate în adăposturi de către vieţuitoarele de aici. Când am ajuns noi, macii erau înfloriţi, colorănd şi mai mult zona. În partea stângă a golfului se află o potecă pe care îţi recomand s-o foloseşti pentru a ajunge sus, pe creste, pentru o superbă panoramă a zonei. În partea dreaptă a golfului se poate vedea un vechi far, rămăşiţele unor clădiri comuniste (în timpul regimului comunist aici a funcţionat o bază secretă a armatei) şi Capul Caliacra.

Golful Bolata

Golful Bolata

Golful Bolata

Golful Bolata

Golful Bolata

Golful Bolata

Golful Bolata

Golful Bolata

Pentru a ajunge la minunatul golf, poţi apela la prietenul GPS pentru că nu există indicatoare care să-l semnalizeze sau să urmareşti harta ataşată.

Harta

Cum vii dinspre Capul Caliacra, o iei pe primul drum asfaltat care se face la dreapta, mergi puţin şi dupa care, faci din nou dreapta urmărind drumul asflatat. Distanţa dintre cele două obiective, nu este mare, şi, din nou, ultima parte a drumului este proastă, dar se poate circula fără probleme.

Tyulenovo

Ultimul obiectiv pe care l-am văzut în mica încursiune a fost satul Tyulenovo. Un sat extrem de mic, cu puţin peste 50 de locuitori conform datelor de aici, care a făcut şi el parte din România între anii 1913-1940 sub denumirea de Calicichioi.

Extrem de mică, uşor pustie, cu o faleză stâncoasă deosebită, localitatea Tyulenovo m-a impresionat cel mai mult. Dacă ai nevoie de ceva linişte şi îţi place natura sălbatică, mergi cu încredere aici!

Împreună cu Golful Bolata şi Capul Caliacra, Tyulenovo face parte din Rezervaţia Arheologică Yailata, un sit arheologic destul de întins unde s-au găsit, printre altele, morminte tracice sau urme ale culturilor romane şi bizantine. Tot aici, la Tyulenovo, a fost descoperit pentru prima dată petrol în Bulgaria (31 mai 1951). Aşa se explică mulţimea de rezervoare petroliere pe care le vei vedea de-a lungul drumului şi sonda de la intrarea în localitate.

O poveste interesantă este legată de numele localitaţii. În timpul Imperiului Otoman satul s-a numit Kalicichioi, satul sabiei în traducere, pentru ca mai apoi, în anul 1942 satul să fie redenumit Tyulenovo (tyulen însemnă focă în limba bulgară), datorită prezenţei focilor care se adăposteau în peşterile malului stâncos. Legenda spune că Regina Maria a primit în dar (în jurul anilor ’30) o pereche de foci pe care, la început, le-a ţinut langă reşedinţa de la Balcic, pentru ca mai apoi să le elibereze în apele Mării Negre. Se pare că acestea şi-au găsit apoi refugiu în peşterile de la Tyulenovo 🙂

Tyulenovo

Tyulenovo

Tyulenovo

Tyulenovo

Tyulenovo

Tyulenovo

Tyulenovo

Tyulenovo

Tyulenovo

Tyulenovo

Tyulenovo

Tyulenovo

***

***Mai multe fotografii cu obiectivele prezentate poţi găsi la adresele: https://www.facebook.com/pg/calatoriicuizistoric/photos/?tab=album&album_id=1835916726628977

https://www.facebook.com/1690675124486472/photos/?tab=album&album_id=1802106500010000

 

 

 

 

 

 

 

 

2 Comments

  1. Gabriela

    Am ajuns aici recitind, ca in fiecare vară, povestirile fantastice ale lui V. Voiculescu. ‘Iubire magică’ incepe pomenind de Kalicichioi…
    Cele citite aici, in articol, m-au fermecat pur si simplu.Mi-as dori sa ajung acolo…
    Multumesc pentru aceste clipe de reverie ❤

    • Mulţumesc pentru apreciere şi, mai ales, pentru informaţii. Nu ştiam că Vasile Voiculescu a evocat acest loc în scrierile sale. Într-adevăr, micuţul sat are ceva fermecător. Sper să ajungi căt de curănd acolo pentru a te convinge 🙂

Anulează răspunsul

Theme by Anders Norén