Pentru că de ceva timp îmi era dor să revăd frumoasa vale a Doftanei, la jumătatea lunii iulie, am dat o fugă de-o zi în zonă. Din motive tehnice, am sărit peste căteva obiective istorice din traseu, programate deja pentru o altă vizită, şi menţionate în continuare – Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial (1916-1918); Muzeul Memorial „Nicolae Iorga, situate în Vălenii de Munte şi Muzeul Memorial B.P. Haşdeu; Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, situate în Câmpina şi am ajuns direct la Barajul Paltinu.

Barajul Paltinu este construit pe valea râului Doftana, în zona cheilor “La Tocile”, a fost dat în folosinţă din anul 1971 şi asigură apa potabilă pentru municipiile Câmpina şi Ploieşti. La baraj se ajunge uşor, urmărind indicătoarele ce pornesc din Câmpina şi mergând pe frumosul culoar creat de râul Doftana. Drumul este, în general, bun, cu unele imperfecţiuni. Peisajul pitoresc apare după ce treci de barajul propriu-zis,  mai exact de unde începe lacul de acumulare. Lacul este situat între dealuri împădurite şi apa are o culoare deosebită, un verde-albastru foarte clar, curat. După ce ai lasat masina în parcarea special amenajată (dacă esti norocos şi prinzi loc – fiind un obiectiv deosebit de frumos şi uşor accesibil, în zilele de sărbătoare, şi nu numai – locul este destul de aglomerat), mergi prin poiana de dimensiuni considerabile ce te conduce până la malul lacului. Ajuns aici, găseşte-ţi un loc bun de prins hamacul, scoate-ţi cartea pe care tot amăni s-o citeşti şi bucură-te din plin de peisaj (s-ar putea să simţi ceva miros de grătar, chiar să auzi şi ceva muzică de petrecere, dar acestea sunt doar mici detalii ce nu trebuie luate în seamă).

20170709_142802

Barajul Paltinu

20170709_142813

Barajul Paltinu

20170709_140711

Lacul Paltinu

A doua oprire din traseu a fost în localitatea Brebu, vizitând complexul arhitectural medieval Brebu. Complexul este format din micuţul muzeu Casa Domnească şi din Mânăstirea Brebu, ambele monumente istorice din secolul XVII. Istoria locului este legată, în principal, de domnitorii Ţării Româneşti: Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu. Ambii născuţi în zona Olteniei, mai mult chiar, în aceeaşi localitate, Brâncoveni, au îndrăgit locurile din Valea Doftanei. Muzeul are o colecţie ce cuprinde diverse exponate de istorie şi artă feudală iar dacă esti pasionat şi vrei să afli mai multe repere istorice poţi apela cu încredere la muzeograful de aici – o doamnă draguţa care te va ajuta cu plăcere.  Surprinzător la acest obiectiv este gradul ridicat de conservare al clădirilor medievale. Încă se pastreză foarte bine turnul de acces (destul de înalt) şi zidul înconjurător (mai puţin drumul de strajă) care conferă întregului ansamblu aspectul de cetate fortificată.

20170709_145849

Intrare Ansamblul Arhitectonic Brebu

20170709_150126

Turnul Clopotniţă

20170709_150509

Casa Domnească

20170709_150251

Mânăstirea Brebu

În spatele casei domneşti se află o pajişte mare, cu diferiţi pomi fructiferi, brazi şi un mic lac. Un loc extrem de potrivit pentru un picnic.

20170709_154343

Lacul Brebu

20170709_151011

Pajiştea din spatele ansamblului arhitectonic Brebu

A treia oprire a fost în satul Pietriceaua. Potrivit Asociaţiei „Cele mai frumoase sate din România”, micul sat este unul dintre cele mai pitoreşti din ţară. Vei observa indicatorul cu această distincţie dacă vii din direcţia Câmpina.

20170709_162902

Pietriceaua – unul dintre cele mai frumoase sate

Şi, pe bună dreptate, aşezarea are un farmec aparte. Oamenii par a fi oamenii muntelui, molcomi, cu privirea caldă, iar liniştea e tulburată doar de căţiva câini care latră la trecători. Casele tradiţionale, gospodăriile, livezile şi păşunile sunt răsfirate de-o parte şi de alta a şoselei (asfaltate), printre dealurile împădurite.  Cel mai înalt punct al satului, Vârful Barbeş, ajunge undeva la 1000 de metri. Aici se poate ajunge pe drumul proaspăt asfaltat ce porneşte din centrul comunei, urcând câteva serpentine serioase şi lăsând în partea dreaptă a drumului Biserica satului, un obiectiv ce atrage prin arhitectura deosebită.

20170709_163736.JPG

Biserica din Pietriceaua

Legendele spun că aici este şi locul unde Vlad Ţepeş obişnuia să-i pedepsească pe boieri prin metoda lui preferată. De asemenea, conform spuselor domnului Florin Şinca, un „fiu al satului”, care a realizat o interesantă monografie a locului (Cartea satului meu), în timpul perioadei comuniste aici nu a existat colectivizare. Oamenii s-au opus sistemului comunist şi au preferat să trăiască liberi şi, probabil, de cele mai multe ori izolaţi de semenii lor.

În Pietriceaua există şi un mic muzeu al satului ce conţine diverse obiecte populare adunate de-a lungul timpului şi păstrate în casa natală de către doamna Maria Dilimoţ.

Pentru mai multe informaţii despre frumosul sat recomand articolele următoare via: site Pietriceaua, adevărul.ro, digi24, adevărul.ro (2), promovamprahova.

Pentru drumul de întoarcere iţi recomand să mergi în direcţia oraşului Slănic, trecănd pe rând prin localităţile Aluniş, Ostrovu, Livadea, Vărbilău, Prăjani. Vei urca alte dealuri împădurite, vei trece prin văi largi cu păşune unde animalele pasc, vei putea scoate apă dintr-o fântănă tradiţională, vei putea admira arhitectura caselor bătrâneşti şi vei avea aproape mereu în dreapta ta un râu, Vărbilău, ce te însoţeşte.

20170709_173042

Aluniş, Prahova

20170709_172604

Aluniş, Prahova

***

***Mai multe fotografii despre cele prezentate mai sus găseşti aici:  https://www.facebook.com/pg/calatoriicuizistoric/photos/?tab=album&album_id=1817388301815153

PS: Am ataşat o hartă pentru o imagine mai bună a traseului.

Harta