Poate prea puţin exploatată turistic, zona dintre oraşele Buzău şi Braşov are încă multe secrete ce aşteaptă să fie descoperite.

Pentru că Valea Prahovei devenise de ceva timp de-a dreptul sufocantă, într-un weekend de la mijlocul lunii iulie am plecat către frumoasa zonă a Buzăului cu destinaţia: Gura Teghii.

La indicaţia unui prieten ce cunoaşte bine locurile am ales următorul traseu: Bucureşti – Vălenii de MuntePătârlageleNehoiuGura Teghii. Recomandarea a fost foarte bună, drumul dintre Vălenii de Munte şi Pătârlagele este puţin circulat, bun şi poţi vedea prin localităţile prin care treci o mulţime de case vechi, de câteva zeci de ani, cu o arhitectură deosebită, specifică locului.

Drumul punţilor

Pentru a ajunge la Gura Teghii urmezi indicatoarele de la ieşirea din oraşul Nehoiu (direcţia spre Braşov) şi mergi aproximativ 20 de km pe Valea Râului Bâsca Roziliei. Pe tot parcursul acestui drum vei vedea pe partea dreaptă, din loc în loc, o punte de lemn ce traversează râul. Punţile sunt extrem de numeroase, destul de lungi, majoritatea sunt din lemn şi fac legătura între şoseaua principală, asfaltată, şi casele  izolate de pe malul celălalt al râului.

Punte Gura Teghii

Punte Gura Teghii

Mai sus de Gura Teghii, mai aproape de Masivul Penteleu, se află satul Varlaam, situat la locul de întălnire (ce nu trebuie ratat!) al râurilor Bâsca Mare și Bâsca Mică. La confluenţa dintre cele două râuri se află o stâncă de dimensiuni considerabile, care, în memoria colectivă, poartă diferite denumiri (Stânca lui Nichita Blidaru, haiduc al zonei, sau Stânca Vişanilor). De-a lungul timpului, legat de această stâncă au apărut mai multe legende d-ale locului. Cea mai interesantă dintre ele mi s-a părut cea evocată aiciconform căreia, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, de stânca respectivă s-a lovit un avion românesc.

Pont: dacă pe lângă traseele montane vrei să încerci şi ceva mai deosebit, apelează la serviciile unor profesionişti în domeniu şi urcă-te în barcă alături de ei pentru a descoperi locurile într-o sesiune extremă de rafting!

Legendă: conform informaţiilor de aici, „regele Carol I a luat în calcul construirea reședinței sale de vară într-o poiană din zona satului Varlaam, dar într-o vizită efectuată în zonă a căzut de pe cal. Conform legendei, el a considerat accidentul drept un semn rău și a ales în schimb Sinaia drept loc de construcție al castelului Peleș.”

Drumul pădurilor

Pentru că printre obiectivele excursiei noastre erau şi aşezările rupestre din zona Ivăneţu-Nucu-Aluniş şi Babele, trovanţii de la Ulmet, spre seară am plecat în recunoaştere spre localitatea Lopătari pe drumul forestier ce porneşte din localitate, nerecomandat pentru maşinile cu garda joasă, dar bun pentru o Dacie Papuc, pe care am întâlnit-o pe drum. Traseul este off-road dar merită din plin. Panorama din vârful traseului este minunată, aerul pur, liniştea este „deranjată” doar de cântatul păsărilor iar apusul este superb.

Drum forestier Gura Teghii - Lopătari

Drum forestier Gura Teghii – Lopătari

Drum forestier Gura Teghii - Lopătari

Drum forestier Gura Teghii – Lopătari

Pentru că deja se înserase, am reuşit să ajungem doar la Lacul Meledic. Denumit conform legendei şi „Lacul fără fund” (a nu se confunda cu Lacul Vulturilor, tot din zonă, lângă Siriu), Lacul Meledic se află pe raza comunei Mânzăleşti şi este unicat datorită faptului că, deşi este înconjurat de un masiv muntos sărat, apa acestuia este dulce.

Lacul Meledic

Lacul Meledic

Lângă lac se află și tabara de sculptură cu același nume iar puțin mai jos, la confluența dintre două ape, se află monumentul naturii denumit: Piatra Albă „La Grunj”, formațiune ce semănă cu un mic munte de sare. De altfel, cam tot ce se învarte în jurul Platoului Meledic poartă semnul sării, inclusiv cea mai lungă peșteră de sare din Europa și a doua din lume, peștera „6S Meledic”, închisă însă publicului larg.

 Drumul Troițelor

După tura de recunoaștere de sâmbătă seară, duminică am plecat direct către Ansamblul rupestru de la Aluniș. Din Drumul Național 10, Buzău-Brașov, în dreptul localității Pătârlagele, indicatorul te îndeamnă să vizitezi acest monument istoric. Drumul până la ansamblul rupestru a fost asfaltat cândva, dar din cauza alunecărilor de teren, în momentul de față nu este în cea mai bună stare (se poate merge, însă, fără probleme) și o bună parte din el poartă denumirea oficială de Drumul Ambrei. Localitatea Colți are un centru de informare în centrul comunei și chiar un site foarte bine realizat unde puteți găsi mai multe detalii despre obiectivele din zonă.

Biserica de la Aluniș este, probabil, cea mai cunoscută și accesibilă dintre toate așezările rupestre din Munții Buzăului. În total, sunt aproximativ 30 de astfel de așezări care, potrivit unor cercetători, sunt săpate în piatră încă din Antichitate, dar atestate documentar (cea mai mare parte a lor) în perioada medievală. Pentru a putea descoperi toate aceste obiective ai nevoie, probabil, de cel puțin două zile la dispoziție și de un ghid local. Din ce am înțeles de la localnici, există persoane ”d-ale locului” care organizează excursii în acest sens (cautaţi date de contact pentru doamna Diana Gavrilă sau mergeţi la Muzeul Colţi, o puteţi găsi acolo).

Biserica Aluniş - aşezare rupestră

Biserica Aluniş – aşezare rupestră

Biserica Aluniş - aşezare rupestră

Biserica Aluniş – aşezare rupestră

Săpată în piatră, mica bisericuță de la Aluniș ascunde poveștile celor care, de-a lungul anilor, s-au retras aici, trăind singuri și departe de celelalte așezări omenești. În momentul de față la Aluniș poți vedea: biserica, două chilii săpate în stăncă și cimitirul. Hramul bisericii este „Tăierea Capului Sfantului Ioan Botezătorul” și este probabil cea mai veche biserică din România unde încă se țin slujbe religioase (biserica este atestată documentar din anul 1274).

Pont: în drum spre Aluniș oprește neăpărat la Muzeul Chihlimbarului din localitatea Colți. Este unic în România și printre puținele din lume.

Din Aluniș, ne-am întors către localitatea Colți, iar înainte să ajungem în centrul comunei și urmărind traseul indicat de GPS (există și un indicator către Muscelu Cărămănești) am virat către stănga spre localitatea Fișici. Drumul Troițelor, așa cum l-am denumit noi datorită prezenței acestora într-un număr foarte mare, a fost o experiență inedită. Satele parcurse păreau rupte de realitate, unele case erau vechi, părăsite, dar cu un farmec aparte iar troițele erau prezente la tot pasul. Un scenariu demn de ”Izolați în România” la care se adaugă și o doză de mister. Mister pentru că pe lângă asezările rupestre ce asteaptă să fie ”redescoperite”, Munții Buzăului sunt și locul multor povești și legende. Doar ca exemplul, pentru că prin satul Scăeni am ajuns și noi, se spune că în această localitate s-au descoperit scheletele a unor umanoizi ce aveau în jur de 2,40 metri înălțime.  Mai multe detalii despre poveștile, legendele, disparițiile, portalurile energetice etc. din Munții Buzăului se găsesc la o simplă căutare pe google.

Drum Aluniş - Fişici

Drum Aluniş – Fişici

Drum Aluniş - Fişici

Drum Aluniş – Fişici

Drum Aluniş - Fişici

Drum Aluniş – Fişici

Drumul Troițelor s-a terminat în localitatea Fișici unde ne-am intersectat și cu primele indicatoarele către asezările rupestre din zona Nucu-Bozioru (pe internet puteți găsi informații și cautănd ”traseele din Țara Luanei”) . Pentru mai multe detalii despre acestea citiți cu încredere articolul de aici.

Alte obiective de vizitat în zonă

După cum am mai spus, Munții Buzăului sunt foarte frumoși, accesibili în cea mai mare parte a lor, și oferă diverse obiective turistice.

Neapărat de vizitat sunt: vulcanii noroioși, trovanții de la Ulmet, toate asezările rupestre, focurile vii de la Lopătari, barajul Siriu, Lacul Vulturilor de lăngă Siriu sau cascada Pruncea/ Cașoca.

 ***

***Mai multe fotografii despre cele descrise mai sus poţi găsi aici: https://www.facebook.com/pg/calatoriicuizistoric/photos/?tab=album&album_id=1829678793919437

Drumul Punţilor

Drumul Punţilor

Drumul Pădurilor

Drumul Pădurilor

Drumul Troiţelor

Drumul Troiţelor