Insula Thassos este de departe cea mai vizitată insulă grecească de către turiştii români. Unul dintre motive este evident: din Bucureşti până în insulă sunt aproximativ 620 de kilometri. Pe lângă plajele cu nisip fin, apa de culoarea smaraldului, ospitalitatea gazdelor, clima şi vegetaţia mediteraneeană, tavernele şi magazinele de suveniruri, Insula Thassos îţi oferă adevărate şi numeroase lecţii de istorie. Despre toate acestea veţi descoperi în cele ce urmează.

Câteva motive pentru a vizita insula Thasssos

Cum am menţionat anterior, insula îţi oferă multiple posibilităţi de relaxare. Majoritatea plajelor, al căror nisip este fin sau cu pietricele (cazul plajei de lângă cariera de marmură albă – Marble Beach) se găsesc în interiorul micilor golfuleţe şi sunt adevărate oaze de linişte.

Marble Beach

Marble Beach

Ai posibilitatea de a călători în timp cu ajutorul siturilor arheologice, aflate în principal în localităţile Aliki şi Limenas (capitala insulei. A nu se confunda cu Limenaria, al doilea oraş ca mărime al insulei).

Te vei putea bucura de frumuseţea satelor tradiţionale din această parte a Greciei, explorând străduţele înguste şi pline de farmec ale acestora. Astfel, trebuie neapărat să vizitezi: Panagia, Potamia, Theologos, Prinos, Maries, Kallirachi. De menţionat că acestea se găsesc mai departe de ţărmul mării şi mai aproape de centrul insulei. Explicaţia este foarte simplă: de-a lungul timpului, insula a reprezentat în mod constant o atracţie pentru piraţi şi, astfel, pentru a fi mai protejaţi, locuitorii îşi construiau aşezările mai aproape de vărful muntelui.

Într-adevăr, cum am scris mai sus, există un vărf al muntelui, înalt chiar de aproximativ 1200 de metri. Ypsarion se numeşte şi principalul traseu ce pleacă către cel mai înalt punct al insulei începe din satul Potamia.

Mânăstirea Arhanghelului Mihail, situată în apropierea localitatăţii Aliki, adăposteşte un obiect cu valoare simbolică deosebită pentru religia creştină.

Te poţi bucura de o baie şi de câteva sărituri în apa piscinei Giola, piscină formată în mod natural.

Vei intra în contact cu farmecul unui sat semi-părăsit situat pe un mic platou al insulei, la aproximativ 450 de metri înălţime. Tot aici, lângă biserica satului, vei descoperi ceva extrem de straniu. Satul respectiv se cheamă Kastro.

Ai ocazia să te bucuri de climatul mediteraneean. Mirosul de pini îl vei simţi imediat ce urci puţin centrul insulei, iar platanii, smochinii, măslinii, palmierii, leandrii sau viţele de vie vor fi mereu în preajma ta pe oriunde ai merge. De asemenea, nu uita să experimentezi câte puţin din produsele specifice insulei: mierea naturală, vinul, dulceţurile, măslinele, specialităţile din carne de capră şi oaie (mergi la tavernele din Theologos), fructele de mare sau lactatele (cu recomandarea: salata de brânză de la Taverna Elena din Panagia).

Informaţii utile despre insulă

Skala. Peste tot pe insulă vei vedea această denumire. Întotdeauna skala are legătură cu localităţile aflate la malul mării. Aşa cum am scris mai sus, de frica piraţilor, locuitorii insulei îşi construiau satele spre centrul insulei, pentru a fi protejati. Locul unde îşi lăsau bărcile sau alte ambarcaţiuni, micul doc, se numea skala. Cu timpul, această denumire a format numele localităţilor de astăzi şi, astfel, există:  Skala Kallirachis – localitatea de la malul mării şi satul Kallirachi, localitatea dinspre munte; Skala RachoniouRachoni; Skala MarionMaries etc.

Extrasă, valorificată şi exportată încă din secolul VI î.Hr., marmura albă reprezintă şi acum o resursă extrem de importantă. În situl arheologic de la Aliki se văd ruinele unei foste cariere de marmură din timpuri străvechi. Este cunoscută a fi cea mai albă din lume şi în trecut era folosită pentru construirea templelor şi a clădirilor importante. Potrivit datelor istorice, o parte din templul Parthenon ridicat pe acropola din Atena este construită cu marmura din Thassos (cea extrasă din carierele de la Aliki).

Turul insulei, mergând doar pe regiunea de coastă, are aproximativ 90 de kilometri şi se poate face în maxim 2 ore. Este neapărat recomandat de făcut pentru a vedea întreagă insulă, inclusiv zonele (Aliki) unde peisajul este uşor apocaliptic după ultimele incendii din 2016.

Feribotul din Kavala. Deşi mai toţi turiştii din ţara noastră optează acum pentru drumul cu feribotul din şi înspre Keramoti, recomand cu încredere ca măcar o călătorie cu feribotul să fie din micul, dar fermecătorul oraş, Kavala. Rezervă-ţi măcar doua ore pentru a te plimba pe străzile din centrul oraşului, vei fi plăcut suprins!

Kavala - vedere din feribot

Kavala – vedere din feribot

Repere istorice

Populată încă din epoca paleolitică, insula Thassos devine foarte cunoscută în Antichitate. Conform mitologiei şi a celor scrise Herodot, fenicienii sunt cei care au colonizat primii insula. Numele insulei fiind dat chiar de conducătorul acestora, Thassos.

Pe scurt legenda mitologică spune cam aşa: Zeus, marele zeu al grecilor, o răpeşte pe Europa, fiica regelui fenician Agenor, şi o duce în Creta. Agenor, îşi trimite fii în căutarea surorii lor şi, unul dintre ei, Thassos ajunge pe acestă insulă. Încântat de clima şi resursele naturale din insulă şi pentru că porunca tatălui său spunea că nu se poate întoarce acasă fără sora lui, Thassos hotăreşte să se stabilească definitiv pe aceste locuri.

În jurul anului 650 î.Hr grecii din localitatea Paros, atraşi şi ei de bogaţiile insulei (marmură, aur sau vin) fondează aici o colonie.

Începând cu anul 395 d. Hr insula face parte din Imperiul Bizantin. De-a lungul timpului, insula aparţine pe rând provinciilor romane Macedonia Prima şi Tracia pentru ca din secolul XIII să treacă în subordinea Republicii Genoveze.

Începând cu jumătatea secolului XV, după căderea Constantinopelului (pentru edificare, citiţi cu încredere cartea „Căderea Constantinopolelui” scrisă de Vintilă Corbul), insula va face parte din Imperiul Otoman.

Între anii 1770 şi 1774 insula este ocupată de către forţele navale ruseşti.

În anul 1821 are loc o revoltă impotriva regimului otoman, condusă de către Hatzigiorgis Metaxas, dar care eşuează. Ca răsplată pentru că a intervenit impotriva forţelor greceşti, şi a ajutat la înăbuşirea revoltei, sultanul egiptului primeşte insula în dar din partea Imperiului Otoman. Domnia egipteană durează până în anul 1908, când revine iar sub stăpânire turcă.

Anul 1912 este momentul cănd flota grecilor reuşeşte în timpul Primului Război Balcanic să-i îndepărteze pe turci de pe insula şi Insula Thassos devine parte a Greciei.

Ce să vezi în Thassos. Pas cu pas prin aproape fiecare zonă

Satele Potamia şi Panagia

Situate unul lângă altul, cele doua sate se află în partea de nord-est a insulei. Farmecul aparte, străzile înguste, multe dintre ele în pantă, casele vechi şi pisicile pe care le găseşti la tot pasul, te vor face, cu siguranţă, să rămâi aici cel puţin o zi.

Potamia este satul mai puţin turistic dintre cele două dar poţi vizita aici Muzeul sculptorului Polygnotou Vagi, situat chiar în incinta bisericii satului. De asemenea, de aici începe traseul către Vârful Ypsarion (aproximativ 1200 metri), iar ascensiunea durează undeva la 3 ore.

Potamia

Potamia

Cu o vechime de peste trei secole, Panagia este, după părerea mea, cel mai frumos sat dintre toate pe care le-am văzut. O scurtă plimbare până la biserica din sat, închinată Maicii Domnului, te va ajuta să-ţi faci o idee despre arhitectura tradiţională a caselor din zonă. De asemenea, vei putea observa micile canale prin care se scurg apele izvoarelor ce curg din munte.

Panagia

Panagia

De altfel, numele satului este dat de această biserică în jurul căreia locuitorii şi-au construit casele. Panagia se traduce Maica Domnului în limba greacă.

Biserica din Panagia

Biserica din Panagia

Ca moment istoric important al satului, trebuie menţionat că în timpul revoluţiei de la 1821, Panagia a fost capitala insulei.

Musai de vizitat aici este şi Muzeul Fabricii uleiului de măsline Sotirelis.

Dacă te afli prin zonă la sfărşitul lui februarie, nu uita să ai cu tine hainele de carnaval. În cele două sate, are loc, an de an, unul dintre cele mai importante evenimente ale insulei: carnavalul!

Aliki

Dacă ajungi în Aliki, trebuie să mergi obligatoriu la situl arheologic. Este al doilea ca mărime după cel din Limenas. Situat în spatele plajei şi a caselor din micuţul golf, situl arheologic păstrează destul de bine urme ale unui vechi sanctuar religios. Tot aici poţi vedea un sarcofag roman, câteva coloane dorice şi urmele unor antice cariere de marmură. O plimbare pe mică peninsulă îţi va răsfăţa simţurile. Mireasma pinilor este omniprezentă!

Situl arheologic din Aliki

Situl arheologic din Aliki

La ieşirea din Aliki, în drumul spre Limenaria, vei vedea pe partea stângă Mânăstirea Sfântului Arhangel Mihail.  Din păcate, biserica mare şi alte zone din mânăstire sunt închise vizitatorilor, însă, dacă ai puţină rabdare să astepţi la o coadă de căteva zeci de persoane, ai ocazia să vezi cel mai important obiect religios al insulei: o parte din Pironul Sfânt care a străpuns mâna dreaptă a Mântuitorului Iisus Hristos în timpul crucificării.

Mânăstirea Arhanghelului Mihail

Mânăstirea Arhanghelului Mihail

De pe terasa mânăstirii, în zilele senine, se pot vedea mânăstirile aflate pe continent, situate la poalele Muntelui Athos.

Mergând tot spre Limenaria, peisajul devine puţin apocaliptic. Coasta stâncoasă a ţărmului prezintă urmele ultimului incendiu din 2016.

Lângă Aliki. Peisaj apocaliptic.

Lângă Aliki. Peisaj apocaliptic.

Giola

În drumul dintre Aliki şi Potos, la un moment dat, vei vedea pe partea stângă, un indicator către Giola. Am precizat mai sus că Giola este o piscină naturală unde turiştii se întrec, în special, în sărituri sau se bronzează pe malul stâncos al ţărmului.

Giola

Giola

Atracţia în sine este foarte interesantă dar drumul până la piscină este anevoios. Trebuie să cobori căteva sute de metri până la obicetivul turistic pe un drum foarte prost, atăt pentru autovehiculele, căt şi pentru turişti. De altfel, mulţi preferă şă-şi lase maşinile în parcarea neamenajată de lângă drumul principal. Nu recomand acest traseu, mai ales celor cu copii mici, pe timpul verilor foarte călduroase.

Potos

Potos  este o staţiune extrem de vie, cu mulţi turişti ce freamătă pe străzile pietonale pline cu magazine de suveniruri. Plaja din Potos poate fi un loc excelent pentru a admira un apus superb.

Potos. Apus.

Potos. Apus.

Potos. Apus.

Potos. Apus.

Theologos

Drumul către satul Theologos  pleacă din Potos. Unul dintre cele mai veci sate de pe insulă, Theologos, a fost mult timp capitala administrativă a insulei iar din anul 1979 este declarată capitală culturală.

În limba greacă, Theologos înseamnă „cuvântul lui Dumnezeu”, iar numele satului provine de la schitul ce purta numele Evanghelistului şi Teologului Ioan, schit ce aparţinea Mânăstirii Sfântului Filotheu de pe Muntele Athos.

Theologos

Theologos

Satul este foarte pitoresc, cu majoritatea caselor din piatră. De-a lungul timpului a fost populat de către turci, de către locuitorii aşezărilor de la ţărmul insulei (aşa cum am mai spus, căutau refugiu la munte de frica piraţilor) sau de către foştii locuitori ai Constantinopolelui, Instanbulul de astăzi (rană adâncă a grecilor, căderea Constantinopolelui este interesant menţionată printr-un indicator rutier observat în Kavala. Acesta te informeză că din respectivul punct mai sunt 460 de kilometri până la fost capitală a Imperiului Bizantin).

Indicator Kavala către Constantinopole (Instanbul)

Indicator Kavala către Constantinopole (Instanbul)

Pentru o imagine concludentă cu privire la istoria acestui mic sat tradiţional recomand o scurtă vizită la Muzeul Folcloric.

Limenaria

Al doilea oraş ca mărime al insulei, după Limenas, Limenaria („oraşul cel mic” în limba greacă) păstreză încă urme ale tradiţiei populaţiei greceşti, dar şi otomane, ce au convieţuit pe insulă. Arhitectura caselelor construite la sfărşitul secolului XX poate fi admirată, mai ales, în centrul oraşului.

De menţionat că primii locuitori ai aşezării au fost muncitorii de la compania minieră germană Speidel. Ruinele minelor se pot vedea şi astăzi pe drumul ce duce spre plajă. Extracţia minereurilor a încetat în localitate în anul 1963, dar se pot vedea foarte bine vechile instalaţii miniere utilizate.

Limenaria. Ruinele fostelor mine.

Limenaria. Ruinele fostelor mine.

Tot compania germană a construit şi ceea ce este astăzi un alt obiectiv turistic al Limenariei, casa Palataki. Construită în 1903 pentru a adăposti sediul companiei, clădirea a fost părăsită definitiv în 1963, şi, deşi renovată de mai multe ori, starea actuală a acesteia este foarte precară.

Limenaria. Palatiki.

Limenaria. Palataki.

Alte doua obiective de bifat aici sunt: Muzeul Etnografic şi Muzeul Papageorgiu (situat în Kalyvia, în drumul spre Kastro).

Kastro

Kastro este un sat semipărăsit al insulei la care trebuie neapărat să ajungi. Drumul este proaspăt asfaltat, satul este fermecător iar panorama din vărful platoului este încântatoare.

Kastro

Kastro

Casele satului sunt uşor mai răsfirate, construite din piatră, iar în cel mai estic punct al satului se află biserica. În spatele acesteia, se mai află o construcţie ce adăposteşte un…osuar. Nu ştiu exact care e treaba cu tradiţiile locului, dar imaginile sunt demne de filme horror.

Kastro

Kastro

Limenas

Capitala insulei este şi cel mai mare oraş. Vizitat de mii de turişti, Limenasul îi răsplateşte pe aceştia cu vestigii istorice din abundenţă. Vestigiile romane sunt împrăştiate prin tot oraşul şi peste tot pe unde mergi vei observa un indicator către un obiectiv.

Muzeul de Arheologie, renovat recent, te va edifica asupra istoriei insulei. Cele mai importante vestigii arheologice aici adunate.

Construcţiile cele mai bine conservate din perioada romană le găseşti în zonei agora, lângă muzeu şi vechiul port.

Agora. Limenas.

Agora. Limenas.

Fortareaţa, o veche construcţie din secolul XV, este un alt obiectiv pe care îl găsesşti în vechiul port. Acum, această clădire, este sediul unei instituţii.

Fortareaţa. Vechiul Port. Limenas.

Fortareaţa. Vechiul Port. Limenas.

Teatrul Antic, acum în renovare (se vor organiza spectacole aici, o adevărată experienţă!), este o altă atracţie din timpul perioadei romane. Merită vizitat cel puţin din prisma vederii deasupra oraşului. Puţin mai sus de teatru, se află ruinele acropolisului („oraşul de sus” în limba greacă). Pe vremuri, oraşul de sus, făcea parte din sistemul defensiv al întregului oraş.

Teatrul Antic. Limenas.

Teatrul Antic. Limenas.

La capatul falezei din Limenas se află Capul Evraiokastro (Castelul evreilor). Deasupra acestuia şi în drum spre teatrul antic este şi o mică biserică. Vino seara aici, peisajul e superb.

Capul Evreokastro. Limenas.

Capul Evraiokastro. Limenas.

Alte recomandări

Dacă toate motivele de mai sus nu te-au convins să mergi măcar pentru o singură data pe insula Thassos, te mai ajut cu alte recomandări: snorkeling-ul sau sporturile nautice sunt la mare modă; în Skala Prinos poţi face echitaţie; majoritatea plimbărilor cu diferite ambarcaţiuni au ca punct de plecare portul din Limenas; în Panagia există un atelier de ceramică foarte interesant ce merită vizitat; serile greceşti sunt adevărate spectacole; pe cărările de munte poţi face drumeţii sau poţi utiliza bicicleta/ maşinile de teren pentru deplasare;  două mici peşteri (Drakotripa – peştera dracului şi peştera Pan) asteaptă a fi vizitate etc.

***

***Mai multe fotografii despre locurile vizitate în insula Thassos găseşti la adresa noastră de Facebook: https://www.facebook.com/calatoriicuizistoric/

PS: într-un articol precedent, povesteam de drumul troiţelor din judeţul Buzău. În Thassos, lucrurile stau conform pozelor de mai jos. Iar aceste mici monumente, corespondentele troiţelor de la noi, sunt întâlnite mult mai des decât în ţara noastră. De altfel, pe insulă, vei observa şi multe capele, de dimensiuni reduse, construite din piatră, şi cam toate de aceeaşi formă. Majoritatea sunt construite până în anul 1900. Cel puţin aşa scrie pe peretelor lor exterior.

Monumente Thassos

Monumente Thassos

Capela Sfântul Pantelimon

Capela Sfântul Pantelimon

Capela Thassos

Capela Thassos