Timișoara, ”Mica Vienă” a României

Unul dintre cele mai mari orașe ale țării, Timișoara, m-a cucerit în mai puțin de 24 de ore. Cam aceasta a fost timpul în care am poposit în ”Mica Vienă” a României. Foarte puțin, mai ales că pentru vizitat am alocat doar vreo 4 ore, dar aproape suficient pentru a-ți face o impresie despre orașul de unde a pornit Revoluția Română din ’89 sau cel pe care îl evocă des Hertha Muller în scrierile ei.

Așadar, în Timișoara am ajuns la mijlocul lui august, anul covidului, într-o zi plăcută și perfectă pentru explorarea urbană. Fiind cazat fix în centrul orașului, mi-a fost ușor să-mi încropesc repede un traseu pietonal de câteva ore, 2-3 maxim, ce cuprindea principalele obiective istorice ale urbei.

Traseul a arătat conform imaginii de mai jos și îl recomand cu încredere tuturor celor care sunt la prima oprire în acest minunant oraș.

De menționat că pe lângă încărcătura istorică a frumosului oraș, Timișoara puncteză și la atmosfera multiculturală, calmă, ușor atemporală a unui oraș cu tradiție. Atmosferă pe care eu o regăsesc, bucureștean fiind, imediat ce trec Munții Carpații și ajung în Transilvania. Fără a intra prea mult în subiect, subiect care pentru unii poate fi chiar sensibil, Transilvania are o istorie specială și este, într-adevăr, diferită, în bine, de restul țării.

Râul Bega, deși neamenajat pe alocuri, dă farmec Capitalei Banatului. De-a lungul timpului, râul, devenit între timp un simbol pentru locuitorii Timișoarei, a fost unul dintre cei mai buni preteni ai orașului.

Spre deosebire de alt centru urban vizitat, pistele pentru biciclete din Timișoara par să semene, într-adevăr, cu piste pentru biciclete. De altfel, în prezent sunt construiți aproximativ 100 de kilometri de pistă pentru biciclete și, dacă am înțeles bine, se vor construi încă 80 de kilometri. Doar ca o paranteză, în București, capitală europeană, așadar cu oarece pretenții în această privință și nu numai, prin luna august a acestui an, erau cam … aproximativ 17 kilometri construiți de pistă pentru biciclete. Între timp, s-au mai construit ceva kilometri în capitală, însă comparația chiar cred că nu-și are rostul. Simt totuși nevoia a face două precizări: prima – un oraș asemănător Timișoarei am găsit la Sibiu, unde, mai ales în centru și prin împrejurimi, totul pare este bine pus la punct; a doua – Bucureștiul are minusurile lui, însă râmâne, totuși, un oraș foarte frumos, în care am crescut și pe care îl iubesc.

Revenind la traseul promis, am descoperit o parte din atracțiile Timișoarei după cum urmează și fix în această ordine:

Traseu pietonal Timișoara

Catedrala Mitropolitană din Timișoara – loc de tristă amintire pentru localnici. Aici, în ziua de 18 decembrie 1989, armata a tras în tinerii care manifestau pentru libertate, mulți dintre ei murind pe scările lăcașului de cult.

Piața Victoriei, Timișoara. În depărtare se vede Catedrala Mitropolitană din oraș.

Piața Victoriei – una dintre piețele centrale ale orașului, în jurul căreia se găsesc multiple clădiri istorice și instituții ale statului.

Promenada dintre cele două obiective istorice era locul de plimbare al înaltei societăți timișorene de altă dată.

Strada Alba Iulia – plină de umbrele colorate în luna august, la momentul vizitei.

Strada Alba Iulia. Timișoara.

Piața Libertății sau, pentru localnici, “Piața Primăriei vechi” – piața istorică găzduiește, printre altele, clădirea Primăriei Vechi, statuia lui Decebal sau Statuia „Sf. Maria” și „Sf. Ioan Nepomuk”.

Piața Libertății. Timișoara

Bustul lui Decebal. Piața Libertății. Timișoara

Statuia „Sf. Maria” și „Sf. Ioan Nepomuk”. Piața Libertății. Timișoara

Piața Sfântul Gheorghe – una dintre piețele vechi ale orașului, dar profund modificată din cauza schimbărilor urbanistice. De aici se pare că a plecat primul tramvai din oraș, tras cu cai, în anul 1869. În piață, în anul 1996 a apărut statuia ecvestră a Sfântului Gheorghe în luptă cu balaurul; monumentul comemorează evenimentele din decembrie 1989. Tot în amintire a evenimentelor de atunci, pe piedestalul monumentului au fost trecute numele unor copii-martiri ai Revoluţiei.

Piața Sfântul Gheorghe. Timișoara

Podul Decebal – construit între anii 1909 – 1910, podul este o graniță simbolică între două cartiere importante ale orașului: Cetate și Fabric.

Podul Decebal. Timișoara

Parcul „Regina Maria” – este cel mai vechi parc al orașului. Istoria parcului începe undeva la 1850 când în această zonă, aflată în zona de protecției (numită Esplandă și unde orice construcție era interzisă) a Cetății încep a fi plantați primii arbori cu scopul de a crea un loc de recreere în stil englezesc.

intrarea în Parcul „Regina Maria”. Timișoara

Sinagoga Nouă din (cartierul) Fabric – a fost construită între anii 1897-1899. Monument istoric care, din păcate, începe să se degradeze surprinde prin elementele de arhitectură diferite: neo-maure, gotice sau neo-renascentiste.

Sinagoga Nouă din (cartierul) Fabric. Timișoara

Piața Romanilor și Biserica Millennium – biserica a fost construită în stil neoromanic între anii 1896 și 1901 ca omagiu a împlinirii a 1000 de ani de la creștinarea regelui Ștefan I al Ungariei.

Piața Romanilor și Biserica Millennium. Timișoara

Piața Traian – aici vei întâlni o parte a orașului cam uitată de autorități, ai putea spune, ce contrastează cu celelalte piețe istorice întâlnite pe traseu. Pare mai degrabă un soi de periferie a centrului istoric. Deși și această piața este înconjurată de clădiri istorice, atmosfera aduce cu cea regăsită în unele cartiere mărginașe.

Piața Traian. Timișoara

Strada Dacilor în apropiere de Piața Traian. Timișoara

Palatul Nagele situate pe Strada Dacilor în apropiere de Piața Traian. Timișoara

Piața Traian a fost punctul terminus al traseului și m-am întors către hotelul unde am fost cazat, nu înainte de a ajunge și la alte obiective istorice, descrise mai jos.

Piața Unirii – este cea mai veche piață a Cetății Timișoarei și reabilitată relativ recent. Construită în mare parte în stilul baroc, frumoasa piață găzduiește, la rându-i, importante monumente istorice. Practic, peste tot în această piață domnește izul istoric al clădirilor ce ascund numeroase povești și istorii. Un singur detaliu strică ușor această imagine a orașului încremenit în timp: reminiscența arhitecturală comunistă, un bloc în trepte, din Piața Mărăști ce este situată undeva mai în spatele pieței.

Piața Unirii. Timișoara

Catedrala Sfântul Gheorghe din Timișoara sau Domul Romano-Catolic. Piața Unirii. Timișoara

Palatul Episcopiei Ortodoxe. Timișoara.

Piața Unirii. Timișoara.

Despre clădirile superbe care se află în Piața Unirii s-ar putea scrie o întreagă carte. Eu am să las aici doar câteva fotografii și o schema a pieței preluată de pe www.wikipedia.ro pentru o mai bună informare.

schema clădirilor Piața Unirii. Timișoara via www.wikipedia.ro

Casa Prințului Eugen / Eugeniu de Savoia – clădirea nu se află în cea mai bună stare în momentul de față dar sunt informații că urmează a fi restaurată. Din punct de vedere istoric, casa a fost ridicată pe locul unde la 18 octombrie 1716, Prințul Eugeniu de Savoia a intrat în Cetatea Timișoarei, eliberând orașul de dominația otomană. Edificiul istoric a fost construit în 1817, la aproximativ 100 de ani de la eliberarea Timișoarei, pe locul unde se află Poarta Forforosa. La construcția casei s-au folosit o parte din materialele de construcții rezultate din demolarea porții ca urmare a sistematizării orașului.

Deasupra intrării în monumentul istoric există un basorelief ce înfăţişează vechea poartă.

Monument istoric cu valoare, ce-i drept, mai mult simbolică, dar și istorică, merită, totuși, o soartă mai bună.

Casa Prințului Eugen. Timișoara

Spitalul Militar Timișoara – peste drum de Casa Prințului Eugen se află, cu denumirea oficială, Spitalul Clinic Militar de Urgenţă „Dr. Victor Popescu”. Clădirea spitalului este de mari dimensiuni dar nu pot spune că impresionează prin stilul arhitectural. Este și puțin cam greu, construită între anii 1764 – 1766, pe un singur nivel și supraetajată în perioada 1817 – 1818, clădirea a suferit de-a lungul timpului din multiple cauze. Ce mi-a atras atenția, a fost inscripția de mai jos care omagiază un eveniment istoric important: la 5 februarie 1847, Mathias Musil, împreună cu medicul-şef Joseph Siehs, supraveghează prima anestezie cu eter sulfuric aplicată vreodată într-o intervenţie chirurgicală la Timişoara (și în România).

Dacă mai spun că de 250 și ceva de ani spitalul funcționează neîntrerupt, este limpede ce importanță are acest monument istoric pentru oraș.

Spitalul Militar. Timișoara

Spre seară, cand deja începea să se întunece m-am retras lângă Piața Victoriei, unde eram cazat, și am terminat, astfel, scurta dar deosebita plimbare prin centrul istoric și multicultural al Timișoarei.

***

Concluzii și informații utile:

Timișoara este, într-adevăr, un oraș deosebit. Clădirile istorice, multiculturalismul, stilurile arhitecturale diferite, surprinde deosebit de plăcut ochiul vizitatorului.

Numele de ”Mica Vienă” este primit de oraș undeva la sfârșitul secolului XIX. Construcţia canalului navigabil Bega ajută dezvoltărea economica şi comerţul iar oraşul cunoaşte o perioadă de înflorire fără precedent, primind numele de “Mica Vienă” ca recunoaştere a importanţei şi frumuseţii lui. Prin intermediul canalului Bega, Timişoara era legată, prin Tisa şi Dunăre, la sistemul fluvial al Europei Centrale, iar căile ferate facilitau comunicarea cu importante oraşe din vestul Europei.

Cu un trecut istoric deosebit de bogat, Timișoara este considerat orașul capitală a regiunii istorice Banat.

Ca populație, este al treilea oraș din țară, numărând undeva la aproximativ 320.000 de locuitori.

În anul 2023, Timișoara va fi Capitala Europeană a Culturii.

Obiectivele istorice prezentate mai sus sunt doar un minim de informații cu privire la frumosul oraș. Pentru o mai bună impresie, îți recomand cu drag să vizitezi capitala Banatului.