La aproximativ 10 kilometri depărtare de ruinele cetăţii Turris din Turnu Măgurele, în drumul spre Corabia, se găseşte comuna Islaz. Aproape de intrarea în localitate, după ce a străbătut numeroase alte aşezări şi nu mai puţin de 7 judeţe, Râul Olt îşi termină aventura. Indiferent de anotimp, decorul natural este deosebit. De altfel, nu multe sunt zonele din ţara noastră unde Dunărea întâlneşte un afluent.
Rezervaţia Naturală Ostrovul Mare
În imediata apropiere a localităţii, datorită climatului natural favorabil, a fost creată în anul 2007 Rezervaţia Naturală Ostrovul Mare, adăpost pentru mai multe specii de păsări şi, în special, pentru cormoranul pitic (mic).
Din drumul principal, DN54, îţi recomand să mergi la pas pe unul dintre malurile Oltului până la vărsarea acestuia în Dunăre, sunt aproximativ 2-3 kilometri. Nisipul fin şi sunetele păsărilor ce „locuiesc” aici te vor însoţi.
După ce ai fotografiat îndeajuns cadrul natural, dă o fugă şi în localitate. Nu pot spune că iese foarte mult în evidenţă faţă de alte aşezări din apropiere, dar trebuie remarcată arhitectura aproape identică a caselor vechi. Majoritatea par destul de mari şi încăpătoare, ingrijit construite, ridicate la începutul secolului XX sau chiar la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Proclamația de la Islaz
Deşi în prezent Islazul este doar o altă comună din „mult iubitul” judeţ Teleorman, istoria ne aduce aminte că prima atestare documentară a localităţii a fost în anul 1569 şi că, în iunie 1848, aici a avut loc Adunarea Populară care a aprobat Proclamația de la Islaz. Mai exact, pe aceste locuri a fost acceptat programul Revoluției de la 1848 elaborat de Ion Heliade Rădulescu care a marcat începutul revoluției în Țara Românească. Monumentul ridicat în anul 1969, în centrul comunei, aminteşte de importantul eveniment.
Probabil că mulţi dintre noi ne întrebăm de ce tocmai aici a avut loc acest eveniment important din istoria României. Unul dintre răspunsuri ar putea fi următorul: o parte din revoluţionarii români veneau de la Paris, acolo unde revoluţia avusese loc deja, în februarie, iar toate porturile dunărene erau păzite de către slujitorii domnului Gheorghe Bibescu, tocmai pentru a-i împiedica pe aceştia să ajungă în ţară. Totuşi, doi importanţi membri ai revoluţionarilor, Ioan Maiorescu şi Nicolae Pleşoianu, erau din zonă şi, astfel, securitatea micului portului de la Islaz era în mâinile lor. Cele menţionate mai sus, împreună cu teama unor conflicte armate, i-au îndemnat pe revoluţionari să organizeze Marea Adunare pe teritoriul actualei localităţi (în organizarea manifestaţiei, s-a implicat direct şi preotul-haiduc Popa Şapcă. Numele acestuia este amintit, în prezent, pe numeroase indicatoare stradale din oraşele ţării).
Pe partea cealaltă a drumului, vizavi de monumentul Adunării Populare de la 1848, se află un mic monument ce aminteşte de soldaţii islazeni care au căzut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Prin urmare, dacă ai drum prin zonă, mergi şi la Islaz. Natura te va răsplăti cu peisaje deosebite iar istoria îţi va reaminti că, acum ceva timp, evenimentele petrecute pe aceste meleaguri au avut o însemnătate importantă pentru viitorul Ţării Româneşti.
***
PS: Jurnalistul Marius Tucă şi-a petrecut o bună parte din copliărie la Islaz. Despre frumuseţile locului vorbeşte de fiecare dată când are ocazia.
De asemenea, numeroase secvenţe din filmul lui Corneliu Porumboiu, Comoara, au fost filmate la Islaz.
***Câteva surse cu informaţii utile pe care le-am folosit în articol găseşti aici: Islaz, Islaz, filmul Comoara, Marius Tucă.
***Mai multe fotografii despre cele prezentate poţi găsi la adresa: https://www.facebook.com/1690675124486472/photos/?tab=album&album_id=1879344965619486
1 Pingback