Pentru cei mai mulţi dintre noi, vizitarea unui cimitir nu este tocmai cea mai interesantă activitate. Totuși, atât în țara noastră, cât și în străinatate, sunt cimitire care atrag anual mii de turiști. Nu e de mirare, multe dintre aceste cimitire sunt monumente istorice și ”ascund” adevărate opere de artă. De altfel, probabil că toată lumea a auzit de Cimitirul Bellu din București, Cimitirul Central (Hajongard) din Cluj, Cimitirul Vesel de la Săpânța sau de faimosul Cimitir Evreiesc din Praga. Şi lista poate continua desigur.
Cimitirul Calvin din București, cel despre care am scris în următoarele rânduri, este unic în Capitală, nu este inclus pe lista monumentelor istorice, dar, cu siguranță, poate fi o atracție pentru pasionații de turism istoric.
Unul dintre cele mai vechi cimitire din București
Conform cărții ”Bucureștiul maghiar – Scurtă istorie a maghiarilor din Bucureşti de la începuturi până în prezent”, scrisă de Hilda Hencz și apărută în anul 2011 la Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, Cimitirul Calvin, situat la nr. 26, Calea Giulești, a fost sfinţit la data de 4/16 ianuarie 1853.

Monument funerar din Cimitirul Calvin
La mijlocul secolului XIX, bucureștenii încă obișnuiau să-și îngroape apropiaţii în curțiile bisericilor din mahalale. Doar cei săraci sau cei care decedau în urma dezastrelor naturale sau a molimelor erau îngropaţi în puținele cimitire aflate în afara urbei. „Legiuirea pentru înmormântări afară din oraș”, legea emisă de către o comisie a Sfatului Orăşenesc (organ administrative, precursor al Primăriei Capitalei, înfiinţată la 7 august 1864), hotărăște în anul 1831 crearea unor noi cimitire în afara Capitalei. Timpurile se schimbau iar Bucureştiul trebuia să se conformeze rigorilor epocii moderne. Sfințit în anul 1853, cu aproape 5 ani înaintea funcționării legale a Cimitirului Bellu, cimitirul emblemă al Bucureștiului, cimitirul din Calea Giuleşti devine unul dintre primele locuri de acest gen ce aparţinea Capitalei.
***Conform lucrării “Planul și ghidul orașului București – Maior Mihai C. Pântea, 1923” via www.bibnat.ro, Cimitirul Calvin apare în Ghidul oraşului, dar este situat în afara teritoriului Capitalei. Pe atunci, Cartierul Giuleşti era denumit Cătunul Principelui Carol.

Conform lucrării “Planul și ghidul orașului București – Maior Mihai C. Pântea, 1923” via www.bibnat.ro, Cimitirul Calvin apare în Ghidul oraşului, dar este situat în afara teritoriului Capitalei

Conform lucrării “Planul și ghidul orașului București – Maior Mihai C. Pântea, 1923” via www.bibnat.ro, Cimitirul Calvin apare în Ghidul oraşului, dar este situat în afara teritoriului Capitalei
Capela Cimitirului Calvin, veche de 100 de ani
Clădită în anul 1909, capela Cimitirului Calvin de pe Calea Giuleşti, poate fi ușor observată de pe bulevard, chiar dacă cimitirul este înconjurat de un gard solid, masiv, de beton. Conform inscripției de pe zidul capelei, situată pe partea dreaptă a uşii de la intrare, aici sunt menționați ctitorii clădirii: preotul Márton Árpád, curatorul-şef Köpe F. István, curatorul Incze Béla, casierul Szőcs Bálint şi cenzorul Antal Sz. Szilárd. Interesant este că preotul Márton Árpád a sosit în București în anul 1904. Peste doi ani, la 8 iulie 1906, la vârsta de doar 28 ani, a fost ales în funcţia de preot-paroh de către presbiteriul bisericii reformate (conform cărții citate mai sus, ”Bucureștiul Maghiar”).

Capela Cimitirului Calvin din Bucureşti

Capela Cimitirului Calvin din Bucureşti

Capela Cimitirului Calvin din Bucureşti
Monumente comemorative dedicate victimelor celor două Razboaie Mondiale
Monumentul victimelor din Primul Război Mondial. Ridicat în anul 1915, acesta comemorează primele victime căzute în Primul Război Mondial. Având în vedere că războiul era în curs de desfășurare, este destul de interesantă această alegere luată de comunitatea maghiară.

Monumentul victimelor din Primul Război Mondial. Cimitirul Calvin.

Monumentul victimelor din Primul Război Mondial. Cimitirul Calvin.
Un alt monument comemorativ, inaugurat relativ recent, la 1 noiembrie 2009, este Monumentul Soldaților Maghiari căzuți în timpul celor două Războaie Mondiale pe teritoriul României. Construit cu avizul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, monumentul este locul unde se serbează, de obicei, Ziua Armatei Ungare (22 mai).

Monumentul Soldaților Maghiari căzuți în timpul celor două Războaie Mondiale pe teritoriul României. Cimitirul Calvin

Monumentul Soldaților Maghiari căzuți în timpul celor două Războaie Mondiale pe teritoriul României. Cimitirul Calvin
Cimitirul 4 aprilie – în memoria victimelor bombardamentului din 4 aprilie 1944
4 aprilie 1944. Atunci când moartea vine din cer. Bombardarea Bucureștiului de către aliați
Ținta unui masiv bombardament al aviației aliate, Bucureștiul a suferit distrugeri grave în data de 4 aprilie 1944. Urmărind bombardarea și distrugerea instalațiilor petroliere din Ploiești, piloții aliați au bombardat mai intâi Capitala, avariind Gara de Nord, triajul, Atelierele și Cartierul Grivița (acolo unde locuiau mulți dintre muncitorii atelierelor), Piața Obor etc.

Efectele bombardamentului din 4 aprilie 1944 în zona Gării de Nord via www.adevărul.ro

Efectele bombardamentului din 4 aprilie 1944 în zona Gării de Nord via www.adevărul.ro

Efectele bombardamentului din 4 aprilie 1944 în zona Gării de Nord via www.adevărul.ro
Despre această zi tristă din istoria Bucureștiului, scriitorul Mihail Sebastian relata în jurnalul său: „Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab – și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare și neputință”.
Conform datelor oficiale, numărul deceselor din 4 aprilie 1944 a fost undeva la 2 942 de persoane. Alte 2 126 de persoane au fost rănite. Cea mai mare parte a victimelor bombardamentului proveneau din zona Grivița – Gara de Nord şi au fost îngropate într-o margine a Cimitirului Calvin în mai multe gropi comune. Din acest moment, Cimitirul Calvin va purta numele de Cimitirul “4 aprilie”, în memoria celor decedaţi..
De remarcat este o mărturisire a unui prizioner american cu privire la acest eveniment tragic. În data de 12 aprilie, după ce a văzut distrugerile provocate de bombardamente, acesta a fi spus: „Da, am comis o mare crimă, omorând victime nevinovate, dar adevărații răspunzători sunt cei care au dispus să se construiască adăposturile lângă atelierele Grivița. S-au construit morminte, nu adăposturi” (sursa: www.historia.ro).
Din păcate, în timpul regimului communist, este ștearsă din cimitir orice urmă a acestor victime. Nici în zilele noastre, nimic nu aminteşte de faptul că aici au fost îngropaţi sute de morți fără vină, victime ale bombardamentului din 4 aprilie 1944. Mai mult, nu există nicio informație publică (cel puțin, noi nu am găsit) cu privire la soarta acelor gropi comune. Oare au fost strămutate osemintele celor îngropați (cum se zvoneşte) sau sunt tot în Cimitirul Calvin?
Situaţia este cu atât mai mult intrigantă având în vedere faptul că soldaţii americani căzuţi la datorie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au din anul 2002, respectiv, 2015, două monumente comemorative, amplasate în Parcul Cişmigiu, respectiv Parcul Kiseleff.
Bombardamentele din luna aprilie a anului 1944 au afectat şi capela Cimitirului Calvin. Trupele de apărare antiaeriană cantonate aici şi mai multe bombe au şubrezit clădirea capelei.
Cimitirul Calvin în zilele noastre
Fără a intra prea mult în acest subiect, uşor sensibil pentru cele două comunităţi, redăm doar câteva rânduri din cartea doamnei Hilda Hencz, rânduri ce reflectă întocmai realitatea observată în cimitir:
“Cimitirul Calvin mai păstrează sute de morminte cu nume ungureşti, tot mai amestecate, în ultima vreme, cu cele româneşti. Dar se pare că nu peste mult timp, în locul numelor maghiare de pe mormintele părăsite de câteva decenii de rude, ele însele dispărute deja sau plecate pe alte meleaguri, vor apărea nume româneşti”.
***
PS: Ca o curiozitate pentru cei pasionaţi de fotografie, în special, mama marelui fotograf Carol Popp de Szathmári, este înmormântată în anul 1857 la Cimitirul Calvin de pe Calea Giuleşti din Bucureşti, după cum atestă registrul bisericii reformate din Bucureşti (pagina 171, poziţia 24 din 15 august 1857): „văduva clujeană, doamna Szatmári Pap Daniel, născută Vass Susanna”.
Surse:
https://www.stelian-tanase.ro/bombardamatul-anglo-american-de-la-4-aprilie-1944/https://www.activenews.ro/prima-pagina/VIDEO-4-aprilie-1944-ziua-in-care-americanii-au-OMORAT-2942-de-bucuresteni.-REVOLTATOR-romanii-le-au-ridicat-doua-monumente-aviatorilor-americani-doborati-104955https://bukarest.mfa.gov.hu/rou/news/magyar-honvedelem-napjahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Cimitirul_Bellu
http://cimitirulcalvin.blogspot.com/2011/08/http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/10/presa-maghiara-bucuresteana/
https://adevarul.ro/news/bucuresti/mari-dezastre-bombardarea-bucurestilor-44-mii-morti-sute-cladiri-facute-praf-fotografii-socante-1_50bde9247c42d5a663cfca00/index.html
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/aprilie-1944-moartea-vine-din-cer-bombardamentele-aliate-asupra-romaniei
Planul și ghidul orașului București – Maior Mihai C. Pântea, 1923 via www.bibnat.roHilda Hencz – Bucureştiul Maghiar, Scurtă Istorie a maghiarilor din Bucureşti de la începuturi până în prezent, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti – 2011.