Odată cu apariţia kinderilor, parcurile au devenit atracţia noastră principală pentru petrecerea timpului liber. Plimbările prin frumoasele parcuri ale urbei nu ar fi chiar ceva nou, dintotdeauna am avut o afinitate pentru acestea, doar că, în ultimul timp, ieşirile s-au înmulţit. Acum, parcurile Regele Mihai I (Herăstrău), Bordei, Grădina Icoanei, Bazilescu, Cişmigiu, Carol etc, fac parte din traseele noastre obişnuite.

În ultimul timp, ne-am oprit mai mult în frumosul Parc Cişmigiu. Umbros şi înţesat de platani bătrâni, Cişmigiul ne invită în orice anotimp să-l vizităm.

Parcul Cişmigiu

Istoricul Grădinii Publice Cişmigiu

Denumirea zonei se conturează undeva în ultimii ani ai secolului XVIII (1779), când aici este construită o cişmea, la ordinul domnitorului Țării Românești, Alexandru Ipsilanti. Cel însărcinat cu lucrările acestei cişmele a fost Dumitru Siulgi-basa, responsabilul, de altfel, cu lucrările cișmelelor din tot orașul. După ce construcţia a fost realizată, “marele cişmegiu” cum era numit Dumitru Siulgi-basa, şi-a mutat reşedinţa în apropierea noii cişmele.

Info: în acest context, cuvântul „cişmea”, ce provine din turcescul „ceşme”, ar trebui înteles conform vremurilor de atunci, sensul lui fiind de: şipot; fântână curgătoare făcută de oameni; izvor amenajat pentru a bea apă etc.

Trebuie să mai treacă ceva timp, pentru ca în anul 1854, după multiple transformări, să fie inaugurată oficial Grădina Cişmegiu, a doua grădină publică din Capitală.

Se pare că la începutul secolului XIX, undeva prin anul 1818, este menţionată, probabil, prima grădina publică din Bucureşti, Grădina Scufa. Grădina era deținută de Ioan Gheorghiu Scufa, de origine grec, care cumpărase terenul de la vornicul Radu Golescu şi, timp de 30 de ani, a fost locul în care petreceau bucureștenii, mai ales personalități ale vremii ca Anton Pann, Nicolae Filimon, dar și boieri mari și mici și domnitori.

Grădina Scufa via www.b365.ro

Grădina Scufa dispare după canalizarea Dâmboviţei din anii 1880-1883 când, pe zona nordică a grădinii, cât și în locul Livezii lui Bellu de la fosta Barieră a Podului de Pământ (Calea Plevnei de astăzi), este ridicată o fabrică de mobilă. De asemenea, pe porţiunea sudică a Grădinii Scufa, a fost construit în epoca lui Gheorghe Gheorghiu Dej, complexul studenţesc Grozăvești.

În zilele noastre, Grădina Cişmigiu se mândreşte cu titlul de cea mai veche grădină publică a Bucureştiului.

Mahalaua Livedea Gospod / Sf. Constantin

Revenind la Mahalaua Livedea Gospod/ Sf. Constantin, de curând, am explorat micuţul labirint stradal al zonei cuprinse între Bulevardul Schitu Măgureanu – Strada Grigore Cobălcescu – Strada Berzei – Strada Sfântul Constantin.

Un labirint încântător, ce ascunde case construite la sfârşit de secol XVIII – început de secol XIX, locuite de diverşi oameni de cultură (plăcile informative despre personalităţile care au locuit în zonă, situate la intrarea în imobile, sunt extrem de numeroase) şi care este străbătut de o linie de tramvai, uşor fantomatică, ce aminteşte de tramvaiul din care a coborât profesorul Gavrilescu, personajul principal din nuvela fantastică a lui Mircea Eliade, “La Ţigănci”.

Tramvai pe Strada Ionel Perlea

Istoricul Mahalalei Livedea Gospod / Sf. Constantin

Istoria zonei cuprinsă între Bulevardul Schitu Măgureanu – Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena – Calea Plevnei – Strada Berzei începe undeva la mijlocul secolului al XVIII-lea, când aici era amplasată una dintre barierele orașului: Bariera Podul de Pământ (Calea Plevnei). Mărturie a dezvoltării orașului în acest sens sunt cele 3 biserici importante din zonă ctitorite, toate, în secolul XVIII: Mânăstirea Măgureanu (Biserica Schitu Măgureanu) – anii 1751-1752; Biserica Sfântul Ștefan „Cuibul cu Barză” – ante 1760 și, ultima dintre acestea, Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena (cunoscută în trecut și ca Biserica Livedea Gospod) – anul 1785.

Info: în trecut, mahalalele Bucureştiului, devenite apoi cartiere, purtau denumirea bisericilor din zona respectivă. Astfel, Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena de astăzi, a purtat întâi numele de Biserica Livedea Gospod şi mai apoi numele pe care îl ştim astăzi, mahalaua împrumutând de fiecare dată, numele bisericii.

Încetul cu încetul, în partea de vest a Lacului Cișmigiu, pe atunci doar o ”baltă mocirloasă” a orașului, apar noi mahalale: Mahalaua Schitu Măgureanu (Cișmigiu), Mahalaua Sf. Ştefan-Cuibu cu Barză sau Mahalaua Livedea Gospod / Sfântul Constantin

Info: Livedea Gospod a fost una dintre livezile domnești ce se aflau la limita vestică a orașului.

Prima stradă ce începe să prindă contur în această mică mahala, este Ulița Sf. Constantin. Devenită în zilele noastre, Strada Sfântul Constantin, aceasta își păstrează configurația pe care o avea încă de la începutul formării (cu aproape 150 de ani în urmă), legând Podul de Pământ (Calea Plevnei) de Ulița Schitu Măgureanu (Bulevardul Schitu Măgureanu).

Strada Sfântul Constantin

După secarea ”bălților Ceșmegiului” dintre anii 1847-1852, sub conducerea grădinarului peisagist Wilhelm Mayer, s-a realizat a doua grădină publică a oraşului – Grădina Cişmigiu, fapt ce a contribuit din plin la creșterea importanței zonei, considerată până acum periferică. De asemenea, cam tot în acelaşi timp, apar alte două grădini publice ale oraşului, “Grădina cu cai” și “Grădina lui Giafer”, livadă situată pe Podul de Pământ, vizavi de biserica Sf. Constantin.

Probabil cel mai important moment al dezvoltării urbanistice a mahalalelor sus menționate este ”tăierea” (construcția) Bulevardului Elisabeta. Acesta pleca din dreptul Universității (o continuare a Bulevardului Academiei/Universităţii, primul din oraș) și ajungea, în vest, până la Strada Silfidelor (în apropierea Bulevardului Schitu Măgureanu). Necesitatea acestui obiectiv urbanistic, devenit în perioada interbelică foarte, foarte cunoscut, a fost îmbunătăţirea circulaţiei între două puncte importante ale oraşului: Universitatea şi Palatul Cotroceni. Trasarea Bulevardului Elisabeta se va realiza între anii 1871-1885 până la str. Silfidelor și, în perioada 1885-1898, este definitivat.

O altă stradă importantă a Mahalalei Livedea Gospod, Strada Grigore Cobălcescu, ia naștere la începutul secolului XX, între anii1910-1923. În acestă perioadă se stabilește şi realizează noul traseu al Străzii Berzei. Astfel, este prevăzut ca traseul reconfigurat al Străzii Berzei să coboare direct spre sud de la intersecţia cu Strada Ştirbei Vodă până când întâlnea Calea Plevnei. Vechiul traseu, de la strada Ştirbei Vodă până la Bulevardul Schitu Măgureanu, va deveni o stradă nouă purtând numele savantului Grigore Cobălcescu.

Strada Gheorghe Lazăr intersecţie cu Strada Grigore Cobălcescu

Strada Grigore Cobălcescu

După aceste importante modificări aduse teritoriului din vestul Grădinii Cișmigiu, țesutul urban al noilor cartiere prinde contur. Clădirile vechi vor fi înlocuite cu cele din perioada interbelică, rezultat al acțiunilor urbanistice pe care îl putem admira astăzi printr-o scurtă plimbare ce nu durează mai mult de 45 de minute.

Strada Gheorghe Lazăr

Din fericire, acest mic perimetru urban a scăpat demolărilor din timpul regimului comunist iar aerul boem, căutat de numeroși artiști și oameni de cultură care au locuit aici, se simte încă pe micuțele străzi.