În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în ziua ziua de marți, 4 aprilie 1944, orele 13:45, s-a produs una din cele mai mari tragedii din istoria Bucureștiului.  În doar câteva minute, aviația americană a bombardat puternic Capitala țării, săvârșind un adevărat masacru asupra civililor români: aproximativ 3.000 de morți, 2.500 de răniți și alte mii de vieți distruse.

Copilăria și Primul Război Mondial
Născut la 3 martie 1903, în satul Cerna din județul Tulcea, adolescentul Aurelian Vlădescu, are de suferit și el, ca întreaga populație a României, din cauza Primului Război Mondial. După ce  termină școala primară la Turcoaia, comună din Județul Tulcea, urmează o perioadă de peregrinări prin țară pentru a termina cursurile liceale. Astfel, prima clasă de liceu o încheie la Liceul „Mihai Viteazul” din București. La începerea clasei a II-a, în anul 1916, se refugiază în Moldova și termină, la Vaslui, clasa a II-a de liceu. Clasa a IV-a o absolvă la Tecuci, iar după refugiu, încheie clasa a V-a, la Liceul din Tulcea. Restul cursurilor de liceu le definitivează la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila. În anul  1923 se înscrie la Facultatea de Științe Naturale din București iar în anul 1935 obține doctoratul în științe naturale la prestigioasa universitate franceză, Sorbona. Își continuă, mai apoi, activitatea la Institutul Botanic din București și predă, la solicitarea Academiei Romane, științele naturale în limba franceza. Devine profesor de ”Botanica”, pe care o preda în anii universitari 1934/1935 și 1938/1939 la Facultatea de Științe Naturale, iar în anul 1941 la Facultatea de Agronomie din București.
Aurelian Vlădescu via https://tulcealibrary.ro

Aurelian Vlădescu via https://tulcealibrary.ro

Al Doilea Război Mondial.
Peste câțiva ani, botanistul Aurelian Vlădescu, atunci în vârstă de 41, este surprins la locul de muncă de violentul bombardament al aliaților, încercând să salveze o parte din Herbarul Grădinii Botanice. Este lovit în cap de o schijă și moartea îi este violentă. Pe locul unde dr. Aurelian Vlădescu a decedat, colegii de serviciu au ridicat, 3 ani mai târziu – 4 aprilie 1947, ora 11:00 – o placă comemorativă (destul de rudimentară, de altfel)  ca un mic omagiu pentru curajul pe care acesta l-a avut. Placă comemorativă o poți observa și astăzi în cadrul Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” a Universității din București situată în Cartierul Cotroceni.
placă comemorativă Aurelian Vlădescu - Grădina Botanică București

placă comemorativă Aurelian Vlădescu – Grădina Botanică București

placă comemorativă Aurelian Vlădescu - Grădina Botanică București

informații placă comemorativă Aurelian Vlădescu – Grădina Botanică București

 

Muzeul Botanic din cadrul Grădinii Botanice "D. Brândză" a Universitații din București. Clădirea unde încerca Aurelian Vlădescu să ajungă cu coliile de herbar când a fost ucis de bombele aliaților

Muzeul Botanic din cadrul Grădinii Botanice “D. Brândză” a Universitații din București. Clădirea unde încerca Aurelian Vlădescu să ajungă cu coliile de herbar când a fost ucis de bombele aliaților

*** Conform informațiilor din lucrarea ”Materiale de Istorie şi Muzeografie vol. XVIII”, anul 2014, publicată de Muzeul Municipiului București, a mai existat și o a doua victimă (menționată), din cadrul Grădinii Botanice din București, a violentului bombardament. Este vorbă de Neuwirth (fără alte nume, prenume, informații de identificare),  horticultorul-șef, care a fost … îngropat de viu. Din păcate, despre această a doua victimă nu am găsit și alte referințe.  Pornind de o simplă presupunere, având în vedere că în anul 1947 când a fost amplasată placa comemorativă  pentru omagierea lui Aurelian Vlădescu, rușii stăpâneau serios România, este cumva de înțeles de ce horticultorul-șef,  cu nume german, nu a fost și el menționat undeva. Tot din cauza sovieticilor, probabil, a fost ridicată doar acea piatră comemorativă, rudimentară. Perioada de studii ”franceză”, din timpul perioadei interbelice, a dr.  Aurelian Vlădescu, cu siguranță nu ar fi fost pe placul ”roșilor”.

***